Sambusek cu telemea de oaie si za'atar

Timp de preparare:

20 minute (complexitate redusa)

Ingrediente:
Avem nevoie de :
1 pachet de foi de sambusek
500 grame telemea de oaie ( rasa pe razatoarea mare)
3 linguri za'atar
1 lingura de ulei de masline
ulei vegetal pentru prajit placintele
Daca aluatul pentru sambousek de prepara acasa sunt necesare:
1 si 1/2 cani de faina
1/2 cana de margarina de palmier
1 lingurita de sare
1/2 cana apa rece


Mod de preparare:

Branza se rade pe razatoarea mare si se adauga za'atarul si uleiul de masline; se amesteca.
Se ia cate o foaie de aluat si se umple cu 1 lingurita din amestecul de branza.
Sau:
Se face un aluat din 1 ½ cãni de fãinã, ½ canã margarinã, 1 linguriţã sare si ½ canã apã rece.
Se frãmânta uşor şi se întinde o foaie subţire de ½ cm pe planşeta pudratã cu fainã.
Se taie din foaie cercuri de cca 3cm diametru.
Se umplu cu amestecul de branza si se lipesc bine capetele.
Se incinge uleiul intr-o tigaie anti aderenta si se prajesc placintelele pana iau o culoare aurie.
Pofta buna!
Sambusek( sau sambousek, sau samboosek) sunt niste placinte de aluat prajite in ulei foarte populare in tarile arabe, un aperitiv nelipsit de la restaurantele cu profil arab.
Aluatul se poate pregati acasa( margarina de palmier le da o aroma deosebita) sau foile se pot cumpara de gata ,proaspete sau congelate, la supermarket.
Se umplu cu telemea, carne macinata, cartofi,vegetale.

Sambusek(placinte prajite) cu legume

Timp de preparare:
3 ore (complexitate redusa)

Ingrediente:
Sambusek,sint niste "placintele"(cred ca pot sa le spun asa) arabe.Se pot umple cu carne,brinza,legume...
Eu, va dau reteta de "sambusek" cu legume(cu cury).Aluatul,e acelasi pentru orice umplutura.E f simplu.
Aluat:
250 g faina
80 ml ulei
cca 1/4 lingurita sare(sau dupa gust)
un virf de lingurita zahar
apa rece,pt framintat
Umplutura:
cca4 linguri de ulei de masline
1 ceapa,pestisori
1 ardei(dulce),taiat cubulete,mici(crud)
1 ardei iute,taiat cubulete(fara simburi,crud)
2 morcovi(nu mari),cubulete,prajite
1 cartof,cubulete,prajite
1/2 conserva de mazare
sare(dupa gust)
cury(pudra),cam 1/2 lingurita,sau dupa gust


Mod de preparare:

Se face aluatul din toate ingredientele;apa(cca 50-70 ml)se pune incetul cu incetul;trebuie sa se obtina un aluat,care se poate intinde cu facaletul.Se lasa sa se odihneasca cca20 minute.
Umplutura se face asa:ceapa,pestisori,se prajeste in vreo 4 linguri ulei de masline;se pune apoi ardeiul dulce si iute(ambele crude);se adauga morcovul prajit,cartoful prajit si mazarea;se amesteca bine(pe foc).Se potriveste de sare si cury;se lasa cca 5 minute pe foc,amestecind din cind in cind.Dupa 5 minute se ia de pe foc,se lasa sa se raceasca.
Aluatul se intinde cu facaletul(in grosime de cca 2 mm),se taie cu o forma,sau cu un pahar,in rondele de cca 8 cm,diametru(se poate si mai mic,sau mai mare);pe fiecare rondea se pune cam 1 lingurita de umplutura,rece;se inchide(se formeaza o semiluna),se apasa,bine cu degetele,apoi, cu o furculita,se apasa pe marginea"semilunii",pt a se inchide si mai bine si pt a face un fel de model.Am forme speciale,pt sambusek,dar imi place mai mult asa.
Aluatul ramas,se intinde din nou.Cind toate sint gata,se prajesc in ulei,adinc(ca si cartofii pai);se pun,apoi,pe un servet absorbant.
Se servesc caldute sau reci,ca aperitiv.

Supa de linte

Timp de preparare:
45 minute (complexitate redusa)

Ingrediente:
1/4pachet unt
2 cepe
1/2 kg linte rosie
250 gr. rosii decojite conserva
sare
piper


Mod de preparare:

Spalati bine lintea si lasati-o in apa rece. Taiati ceapa marunt, puneti untul in oala de ciorba si, dupa ce se topeste, caliti ceapa in el pana la aurire. Adaugati rosiile taiate si decojite şi lintea scursa de apa, sare şi piper. Amestecati putin si adaugati 1 litru de apa pentru o supa deasa. Daca o doriti mai fluida, completati cu apa pana la compozitia dorita.
Se fierbe la foc mediu spre mic 45 minute.
Se serveste fierbinte, insotita de 1/4 lamaie, care se stoarce in supa.

Moujadara

100 g.linte
150 g.orez
700 ml.apa
o ceapa mare taiata rondele
ulei,condimente asortate

Se pune lintea (galbena)la fiert cu apa,sare si piper in jur de 30 min.dupa care se adauga orezul si condimentele.Se lasa la fiert inca vreo 20 de minute,timp in care se prajeste ceapa in ulei pana devine aurie.Ceapa se pune deoparte iar uleiul ramas dupa prajire se varsa peste fiertura de linte,se amesteca usor si se mai fierbe inca vreo 5 minute.la servire se pune ceapa prajita peste fiertura ca decor

Falafel

Chiftelute de naut
Porţii: 10-12 porţii
Timp preparare: 1 oră
Ingrediente:

• 1 kg. boabe de năut, înmuiat peste noapte în apă
• 400 gr patrunjel
• 6 căţei de usturoi
• 4 cepe
• 4 linguriţe chimen
• 6 linguriţe apă
• 2 linguriţe sare
• 1 linguriţă boia iute
• 1/2 linguriţă piper
• 1 linguriţă bicarbonat de sodiu

Preparare:

1. Năutul se acoperă cu apă şi se lasă la înmuiat până a doua zi, când se tocă de două ori prin maşina de tocat sau într-un tocător electric.
2. Înainte de trece a doua oară pasta prin maşina de tocat, în amestec se adaugă ceapa, pătrunjelul şi usturoiul.
3. Pasta rezultată se amestecă bine cu celelalte ingrediente.
4. Se fac biluţe mici rotunde – asemănătoare cu nişte perişoare – şi se prăjesc în ulei incins.
5. Se scot la scurs pe șervețel de hârtie.

Se serveşte cu cartofi prăjiti, cu sos tahini – pastă de susan- sau mujdei de usturoi.

Kibbeh

Ingrediente

Ingrediente pentru kibbe:
-2 cups burghul nr 1
-500 g carne tocata vita (sau miel)
-1 ceapa
-1/2 pahar cu apa+ 1/2 pahar apa
-1/2 lingurita allspices
-1/4 lingurita scortisoara
-1/8 lingurita chilli (optional)
-1 lingurita sare

Ingrediente pentru umplutura:
-200 g carne tocata vita(sau miel)
-2 linguri ulei
-100 g seminte de pin
-1-2 cepe
-1/4 lingurita all spices
-sare

 

Mod de preparare

Se bune burghulul intr-un castron, si peste se toarna 1/2 pahar de apa,se amesteca si se lasa 10-15 minute sa se umfle. Intre timp facem umplutura: se taie ceapa marunt si se caleste impreuna cu celelalte ingrediente in 2 linguri de ulei. Se ia de pe foc si se lasa sa se racoreasca. Trecem la compozitia de kibbe. Burghulul s-a umflat frumos Ceapa se da pe razatoare,si se adauga carnea si condimentele Se framanta bine, iar in timp ce framantam se adauga cealalta 1/2 pahar de apa.(Daca vi se pare ca e prea uscat si nu vi se leaga compozitia mai puneti putina apa). Se ia cam o lingura de compozitie ,se da forma rotunda Apoi o forma mai lunguiata asa.Introduceti degetul mare in mijloc Apoi cu o miscare de rotatie(il rotiti in mana si in acelasi timp cu degetul inauntru apasati putin marginile ca sa le mariti. Apoi asezati asa in palma ,il tineti de partea de jos si-l rasuciti si in acelasi timp inchideti mana apasand usor, dandu-i forma tzuguiata. Intoarceti apoi si faceti si partea cealalta Se prajesc in ulei inchins. Se auresc bine. Se scot pe un servet sa se scurga de ulei.

Kafta libaneză

Kafta sau kofta este denumirea unor preparate arabe din carne tocată  sau tăiată mărunt, amestecată cu mirodenii şi ceapă, fripte pe grătar şi, mai rar, în tigaie sau la cuptor. Numele vine din persană şi se trage din cuvântul kuftan (a bate, a toca, sau chiftele). Cunoscută sub diverse reţete şi denumiri în toată lumea arabă, kafta este una dintre cele mai iubite preparate libaneze.
Porţii: 4
Timp de preparare: 1 oră
Ingrediente:

• 1 kilogram carne tocată (vită, miel, oaie sau amestec)
• 1 ceapă mare
• 2 linguri rase baharat
• 1 linguriță chimion măcinat
• 2  linguri frunze de mentă tocate
• 3 linguri pătrunjel tocat
• 1 lingură ardei iute tocat sau pastă de ardei iute (opţional)
• câteva  linguri supă carne de vită
• sare

Preparare:

1. Tocaţi carnea (dacă nu e gata tocată).
2. Curăţaţi ceapa şi tocaţi-o mărunt.
3. Tocaţi ardeiul iute.
4. Tocaţi pătrunjelul şi menta.
5. Amestecaţi carnea cu supa de carne, ceapa, chimionul, baharatul, menta, pătrunjelul şi sare după gust.
6. Frământaţi bine carnea şi introduceţi amestecul la rece pentru cel puţin 30 de minute.
7. Formaţi rulouri de carne de forma unui mititel.
   Pentru a întoarce carnea cu uşurinţă pe grătar, puteţi înfinge kaftele pe beţe pentru frigărui, înmuiate în apă pentru 30 de minute

Frigeţi kaftele pe grătar pe toate părţile.

Kafta se serveşte fierbinte, cu legume pe grătar, grâu bulgur, lipii şi salate.

Arayes Kafta

Arayes kafta este o gustare libaneză, caldă, extraordinară: o plăcinţică friptă iute la gratar (plită sau tigaie), umplută cu amestecul picant parfumat de kafta. Genul de aperitiv cu care începe o masă şi care e atât de bun încât nu mai ai chef de altceva şi toată masa se rezuma la el.
Încercaţi-o alături de un pahar de iaurt rece.
Porţii: 4
Timp de preparare: 1 oră
Ingrediente:

• 8 lipii medii
• 700 grame amestec de kafta
• 2 linguri de ulei
• 800 ml iaurt pentru servire

Preparare:

1. Ungeţi lipiile pe o parte cu unt.
2. Aşezaţi fiecare lipie cu partea cu unt în sus.
3. Adăugaţi câte 3 linguri amestec de kafta

Kafta
Ingrediente:

• 1 kilogram carne tocată (vită, miel, oaie sau amestec)
• 1 ceapă mare
• 2 linguri rase baharat
• 1 linguriță chimion măcinat
• 2  linguri frunze de mentă tocate
• 3 linguri pătrunjel tocat
• 1 lingură ardei iute tocat sau pastă de ardei iute (opţional)
• câteva  linguri supă carne de vită
• sare

1. Nivelaţi amestecul de carne într-un strat fin.
2. Acoperiţi fiecare lipie cu carne cu o altă lipie, cu partea unsă cu unt în jos.
3. Presaţi uşor, pentru uniformizare.
4. Rumeniţi arayes kafta la grătar, plită sau într-o tigaie teflonată (fără grăsime), la foc mediu, pe ambele părți.
5. Tăiaţi arayes kafta în 4 sferturi (2 tăieturi perpendiculare) cu o rolă de pizza sau un cuțit.

Arayes kafta se serveşte fierbinte cu iaurt şi alte mezes-uri libaneze.

Warak Enab

Warak Enab  e varianta de sărmăluţe din zona Libanului, conţine mult pătrunjel şi mentă, zeamă de lămâie şi roşii iar gustul e total diferit de varianta românească. Singurul lucru care seamănă mult e modul în care arată şi faptul că are în compoziţie şi orez.
Pentru Warak Enab Bi-Zayt, ne trebuie aşa:
un borcan de foi de viţă conservat sau vreo 40 de bucăţi proaspete şi opărite (dacă folosim foi de viţă conservate, avem grijă să nu fie prea sărate, caz în care le ţinem 1-2 ore în apă)
4 legături de pătrunjel
1 legătură de mentă
jumătate de cană de orez
1kg de roşii
2 cepe
2 cartofi mari decojiţi
1 linguriţă de sare
1 linguriţă de ienibahar măcinat
1 linguriţă de scorţisoară
1 linguriţă de piper alb
1 cană de ulei de măsline
3/4 dintr-o cană cu zeamă de lămâie
3 căni de apă
Spălăm orezul, îl scurgem de apă şi îl puntem într-un bol mare. Apoi tocăm ceapa mărunt şi o punem într-un alt castron împreună cu o linguriţă de sare şi frecăm bine cu mâna, după care punem ceapa peste orez. Tocăm roşiile cubuleţe şi le punem şi pe ele peste orez şi ceapă. Tocăm pătrunjelul şi menta pe care le adăugăm tot peste legume.
Stoarcem câteva lămăi, cât să adunăm 3 sferturi de cană de zeamă. Turnăm jumătate din zeama de lămâie şi jumătate de cană de ulei de măsline peste amestecul de legume şi adăugăm scorţisoara, ienibaharul şi piperul alb. Amestecăm bine. Bun, ăsta ne e amestecul cu care vom umple foile de vită. Este destul de zemos, aşa că vă recomand să-l puneţi într-o sită pe care s-o puneţi într-un castron (ca să colectaţi zeama pe care apoi să o puneţi în oală). Eu n-am făcut aşa şi tare m-am chinuit.
Următorul pas este să pregătiţi oala, una de mărime mijlocie ar fi cea mai potrivită. Pe fundul oalei puneţi rondele de cartofi, să nu se lipească rulourile cu legume şi să nu fie prea aproape de foc. Peste rondelele de cartofi turnaţi cealaltă jumătate din cana de ulei de măsline, nu vă faceţi griji, se va ridica oricum la suprafaţă.
Pasul următor este realizarea efectivă a rulourilor: întindeţi pe suprafaţa de lucru o foaie de viţă, puneţi în mijlocul ei o lingură de compoziţie şi rulaţi foaia. Apoi, luaţi ruloul în mână şi indesaţi capetele rămase înspre interior. Exact ca la sărmăluţele româneşti. Rulourile se pun în oală peste rondelele de cartofi, ordonate frumos, fără să lăsăm spaţii între ele şi fără să le înghesuim. Când am terminat de rulat, acoperim cu câteva foi de viţă şi turnăm deasupra jumătatea de cană de zeamă de lămâie şi 3 căni de apă.
Acoperim cu o farfurie întoarsă de mărime potrivită, ca să fiarbă mai liniştit şi să nu se desfacă. Fierbem la foc mic 45 de minute – o oră. După ce a trecut timpul de fiert, oprim focul şi scoatem sărmăluţele arăbeşti din zeamă.
Se servesc calde sau reci, garnisite cu bucăţi de lămâie.

Labneh

Labneh este o pasta de iaurt specifica tarilor arabe si se obtine prin strecurarea iaurtului de zer timp de 1 zi. Reteta cere planificare, insa ca si timp de lucru efectiv e foarte rapida. Reteta am furat-o de la o familie de sirieni. Poate fi un aperitiv racoritor sau o cina usoara.
Ingrediente:

• 800 g iaurt gras
• 1/4 lingurita sare
• 2 linguri ulei de masline
• menta proaspata
  usturoi
• 1. Se amesteca iaurtul cu sarea.
  
  2. Se tapeteaza sita cu panza sau cu hartia de la filtrul de cafea, apoi se aseaza peste bol. Se toarna iaurtul in sita astfel acoperita. Se lasa la scurs in frigider 1 zi.
  
  3. Se goleste din cand in cand bolul de zerul scurs din iaurt.
  
  4. Se ia pasta de iaurt rezultata si se amesteca cu uleiul ,menta proaspata tocata marunt si usturoiul.
  
  Se pastreaza la frigider si serveste ca si aperitiv.

Baba Gannouj

Baba Ghanoush ( Baba Ganouj in araba) este o binecunoscuta salata de vinete, foarte populara in tot Levantul (Siria, Liban, Iraq si Palestina) si in Egipt. Traducerea din araba ar suna cam asa " rasfatatul tata batran", iar legenda zice ca baba ghanoush era o mancare, ca un piure de vinete, pe care o tanara araboaica o facea pentru varstnicul ei parinte. Legenda s-a raspandit in tot Orientul Mijlociu, iar oamenilor le-a placut atat de mult reteta, incat au facut o serie de variatii pe tema. Acum este o emblema a gastronomiei arabe.
Simbol al aromelor orientale, Baba Ghanoush poate fi servita ca antreu, ca sos langa o pita araba sau ca salata langa o friptura condimentata si suculenta.
Pentru salata Baba Ghanoush sunt necesare:
-1-2 vinete medii
-o jumatate de ceapa mica
-cateva rosii
-tahina
-ulei de masline
-un catel de usturoi
-chimen (optional)
-sare
Puneti vanata coapta si tocata in robot, usturoiul, ceapa tocata, un varf de lingurita chimen, sare, o lingura tahina, doua linguri suc de lamaie. Mixati.
Decorati cu rosii, chimen sau patrunjel. Stropiti cu ulei de masline.
Se serveste rece, de la frigider.

Pofta buna!

Moutabbal

Timp de preparare:
45 minute (complexitate redusa)

Ingrediente:
Avem nevoie de:
2 vinete mari
2 linguri pasta de susan
2 linguri suc de lamaie
2 linguri de iaurt natural
3 catei de usturoi trecuti prin presa de usturoi
2 linguri ulei de masline
sare dupa gust


Mod de preparare:

Se pun vinete la copt pe o plita pe aragaz.Se lasa sa se raceasca si se curata de coaja.
Se pun la scurs cca ½ de ora , apoi se toaca marunt.
Se pun vinetele tocate intr-un bol si se adauga pasta de susan, sucul de lamaie, iaurtul si usturoiul.
Se amesteca bine si se potrivesc de sare.
Se decoreaza dupa gust cu frunze de menta verde, masline, rosii, castraveti .
Se toarna putin ulei de masline pe salata.
Se servesc cu lipie araba si optional mujdei de usturoi cu lamaie si ardei iute tocat.
Lipia araba se rupe in bucatele si se foloseste ca o lingura pentru a lua salata de vinete de pe platou.
Acesta este stilul arab de a manca salata de vinete, de fasole, de laptuci,Baba Ghanouj , hummus,etc.
Pofta buna!

Houmous

Hummusul, cunoscut sub multiple nume în întreg Orientul Apropiat (hamos, houmous, hommos, hommus, hummos, hummous or hummus), este  denumirea arabă (romanizată) a cuvântului năut şi desemnează unul dintre cele mai îndrăgite aperitive (meze). În arabă, denumirea întreagă a acestui aperitiv este hummus cu tahini referire la celălalt ingredient de bază al acestui preparat: pasta de susan.
Hummusul se regăseşte în toate ţările din vechea Sirie Otomană, inclusiv Israelul, iar una dintre cele mai rafinate versiuni ale sale este cea libaneză. De altfel, în octombrie 2008, Asociaţia Industriaşilor Libanezi a solicitat Comisiei Europene înregistrarea hummusului ca marcă libaneză.
Porţii: 6-8
Timp preparare: 15 minute (dacă năutul este fiert)
Ingrediente:

• 250 grame de năut uscat (400 grame dacă este fiert)
• 1 lămâie
• 150 ml tahini
• 2 căţei de usturoi
• 3 linguri de ulei de măsline
• sare şi piper alb

Preparare:
Puteţi folosi năut la conservă, gata fiert sau, mai bine, năut uscat pe care îl fierbeţi singuri. Năutul, ca mai toate suratele fasolei, respectă modalitatea de fierbere a acesteia. Cel mai bine ar fi să înmuiaţi năutul câteva ore (sau peste noapte) pentru a-i facilita fierberea uniformă. Un năut înmuiat se fierbe 1 oră şi jumătate la foc mediu, într-un vas acoperit.

Năutul scurs – păstraţi o parte din zeama în care a fiert – se pasează (în robot / blender) sau se toacă fin.

Pasta de năut se amestecă bine cu cea de susan (tahini), zeama de la lămâie şi usturoiul tocat pastă.

Se adaugă, amestecând continuu, uleiul şi apă (din apa în care a fiert năutul) până obţineţi o cremă fină, dar consistentă.

Potriviţi de sare şi piper.

Hummusul se serveşte proaspăt, stropit cu lămâie, decorat cu muguri de pin sau dâre uşoare de sumac (sau boia dulce) şi chimion. Hummusul merge de minune cu lipii, dar se poate servi şi cu crackers.

Fattoush

Timp de preparare: intre 15 si 35 de minute.

Ingrediente

- 1/2 de salata
- 3-4 fire de ceapa verde
- 2 rosii medii
- 1/2 de castravete
- o lipie libaneza
- o ridichie (nu e in reteta originala dar merge super bine)
- cateva fire de patrunjel tocate fin

Pentru sos:
- o lamaie
- 3-4 linguri ulei (preferabil de masline)
- sumak (un condiment special pe care il gasesti la magazinele ce vand produse arabesti)
- menta uscata sau proaspata
- sare si piper dupa gust

Facuta cu bucati de lipie prajita combinata cu legume, aceasta salata libaneza isi gasete savoarea in sumak, ingredientul special ce-i confera gustul acrisor.

1. Intr-un castron incapator se taie salata fasii potrivit de mari. Se adauga firele de ceapa taiata fin (cca 0,5 cm). Se adauga rosia taiata cubulete.
Urmeaza patrunjelul tocat foarte fin.

2. Lipia se taie in patratele (3 x 3 cm) sau dreptunghiuri (2 x 3 cm) potrivit de mari. Se pune intr-o tigaie putin ulei de floarea soarelui la incins si se prajesc bucatelele de lipie. Fii foarte atenta, bucatelele de lipie se prajesc foarte repede: intr-un minut sunt gata!

Alternativa: triunghiurile de lipie se ung cu ulei de masline si se pun in cuptorul incins timp de cateva minute, pana devin crocante.

3. Se adauga si lipia in salata.

4. Doi catei de usturoi se taie felii subtiri si se pun in salata sau se adauga zdrobiti in sosul de ulei cu lamaie.. Asezoneaza cu sare, piper si condimente (menta, sumak).

5. Se adauga zeama de la o lamaie + 3-4 linguri de ulei de masline si se amesteca incet.

Se serveste imediat!

Tabbouleh

Timp de preparare:
2 ore (complexitate redusa)

Ingrediente:
1 ceasca burghoul
1 legatura ceapa verde taiata fin
1/2 ceasca menta verde taiata fin
1 1/2 ceasca patrunjel tocat 2-3 rosii mari,curatate de coaja si tocate fin
1/2 ceasca suc de lamiie
1/2 ceasca ulei de masline
sare,piper


Mod de preparare:

Peste burghul se toarna 1/2 ceasca apa fierbinte si se lasa sa stea cam 1/2 ora pina se absoarbe;se stoarce de apa bine in mina.

Se amesteca cu ceapa,sarea si piperul amestecind bine.

Se adauga menta si patrunjelul.

Se adauga sucul de lamiie si uleiul si la urma cam jumatate din rosiile tocate.

Salata se serveste pe un platou ornat cu frunze de salata si se presara deasupra si in jur restul de rosii.

Bucatarie si cultura libaneza

Bucataria libaneza

Bucataria Orientului Mijlociu este cunoscuta in lumea intreaga si apreciata pentru bogatia si rafinamentul ei.
 Bucataria libaneza este, poate, cea mai interesanta dintre toate… se spune chiar ca singurul lucru care ii uneste pe libanezi este mancarea, toate celelalte dezbinandu-i.
Tragandu-si radacinile din bucatariile araba, franceza si italiana si influentata in ultimul timp de cea japoneze, chinezeasca si thailandeza, arta culinara libaneza se ridica la cel mai inalt standard. Ea imbina sofisticarea si subtilitatea bucatariilor europene cu ingredientele exotice din Orientul Mijlociu si Indepartat.
Situat intre est si vest, Libanul este o rascruce culinara si culturala, asezat in locul in care se spune ca a inceput civilzatia umana, in coltul de est a ceea ce istoricii numesc „semiluna fertila”.
Bucataria acestor tinuturi stravechi este diversificata si ambele influente, occidentala si orientala, sunt usor vizibile.
Desi popularitatea sa este relativ noua, bucataria libaneza este extrem de veche si dateaza din timpurile pre-biblice.
Considerată una dintre cele mai sănătoase bucătării de pe Glob, bucătăria libaneză se remarcă în primul rând prin diversitate.
Se pară că întreaga istorie a ţării şi-a pus amprenta pe modul de gătire al libanezilor. Diferitele tradiţii religioase ale acestei ţări, precum şi clima atipică dau preparatelor de aici un aer cu totul special. Spre deosebire de statele cu care se învecinează, Libanul se bucură de munţi în locul deşertului, de ploi şi zăpezi bogate în schimbul arşiţei.
 Aceste caracteristici geografice au dus la diversificarea meniului, la îmbogăţirea lui cu tot felul de legume proaspete şi condimente specifice. Pe lângă nenumăratele salate proaspete, veţi fi uimiţi de câte moduri de preparare a năutului există, de cât de aparte poate fi gustul unui kebab sau a unei porţii de halva. între modernitate şi tradiţie, Libanul pare să dea fiecărei înghiţituri gustul său specific de exotism arab cu „iz de Europa”.
De la otomani au luat mielul, baclavaua, iaurtul şi uleiul de măsline, de la francezi - pasiunea pentru vin şi diverse produse de patiserie (croissante, plăcinte) şi aşa mai departe. Cert este însă faptul că indiferent dacă provin de la triburile migratoare sau de la imperiile care s-au perindat de-a lungul secolelor, preparatele libaneze au fost întotdeauna îmbogăţite cu „spiritul locului”. Nici gustul orezului, nici savoarea năutului şi nici aroma curmalelor nu sunt identice cu cele din alte ţări ale Levantului. Pe scurt, gastronomia de aici este un amestec de ingrediente din diferite regiuni, o mixtură bogată în arome şi culori, o alternativă gustoasă şi sănătoasă, pe placul multora. De la carne la cele mai proaspete fructe, de la legume la ulei de măsline şi mirodenii exotice, meniul libanez vă va uimi prin simplitate, dar şi prin diversitate. într-adevăr, varietatea ingredientelor folosite şi modul simplu de prelucrare, au făcut ca această bucătărie să fie considerată pe drept cuvânt drept una dintre cele mai sănătoase de pe mapamond.
O masa libaneza tipica
Bucataria libaneaza este ilustrarea perfecta a dietei mediteraneene. Include o abundenta de fibre, fructe, legume, peste proaspat si fructe de mare; grasimea animala este consumata cu zgarcenie.
Carnea de pasare se mananca mai des decat cea rosie (care este, de obicei, miel). Include, deasemenea, cantitati copioase de usturoi si ulei de masline; rareori se poate intalni un fel de mancare libanez care sa nu contina ambele ingredientele.
Cel mai adesea, mancarea este prajita, coapta sau sotata in ulei de masline; untul sau smantana sunt folosite rar, mai ales la deserturi.
 Legumele sunt adesea mancate crude, sau murate, dar si gatite. Mancarea libaneza nu se bazeaza mult pe sosuri; se concentreaza mai ales pe ierburi aromate, pe condimente si pe prospetimea ingredientelor.
Mancarea este robusta, aromata si, ca in majoritatea tarilor mediteraneene, depinde mult de sezon.
In Liban, painea se consuma la fiecare fel de mancare. Este asezonata cu zahtar si ulei de masline si este folosita la prepararea diverselor umpluturi sau este consumata alaturi de mancare, ca in Europa.
Painea este foarte pretuita in Orientul Mijlociu; in unele dialecte arabe este numita „esh”, cuvant care inseamna viata.
O masa obisnuita incepe cu mezze, o selectie de portii mici de dipuri, muraturi, salate si gustari care se mananca cu o paine de origine arabeasca, numita „khibbiz”. Mezze poate include orice (similar tapas-urilor spaniole) de la antreuri la patiserie. Ca să vă faceţi o idee despre bucătăria Libanului, trebuie mai întâi să gustaţi salata de cereale cu roşii, mentă şi pătrunjel („tabbouleh”), salata de crutoane cu roşii, mentă şi castraveţi („fattouch”), pasta de năut cu susan („humus”), salata de vinete cu susan şi rodii („mutabbel”) şi neapărat „sărmăluţele” în frunze de viţă de vie.
 Felul principal este compus in general din fripturi (carne, pui sau peste) mancate cu paine sau or ez picant.


Mancarea nationala a libanezilor este „kibbeh”, o pasta preparata din carne proaspata de miel si bulgur. Inainte, kibbeh se prapara prin zdrobirea carnii de miel intr-un mojar mare, apoi se framanta cu condimente si bulgur inmuiat in apa. Pentru cei neobisnuiti, aceasta ar putea fi o priveliste neplacuta.
Pasionat de bucatarie, scriitorul englez George Lassalle, in cartea sa despre bucataria Orientului Mijlociu, descrie prepararea kibbeh-ului in satele libaneze ca fiind „infricosatoare”. Odata cu introducerea procesoarelor electrice, prepararea kibbeh-ului s-a schimbat (cu exceptia satelor mai izolate). In marile orase, veti afla despre macelari libanezi si sirieni specializati in prapararea kibbeh-ului: carnea de miel este tocata de 2-3 ori.
Kibbeh poate fi preparat in mai multe feluri. Cel mai obisnuit este „kibbeh nayee” (crud), asemanator biftecului tartar. Alte doua feluri populare de kibbeh sunt „klibbeh bil-saneeya” (copt) si „kibbeh rass” (prajit), ambele continant carne si seminte de pin si servindu-se cu iaurt proaspat si racoritor.
Masa este insotita de vin sau arak (arac). Libanul este bogat in struguri cu continut mare de zahar, minunati pentru producerea vinului, multumita climei din valea Bekaa. Cei mai importanti producatori de vinuri sunt Ksara, Kefraya si Chateau Musar.
Arak este un lichior de anason foarte tare, transparent, care devina laptos in amestec cu apa (similar cu uzo-ul grecesc). Desi tara araba, alcoolul este departe de a fi un tabu in Liban.
Arakul este bautura nationala a libanezilor. Interesant este ca acest lichior aromat cu anason a aparut la inceputul secolului, ca un substitut si ca o reactie disperata la interzicerea consumarii absintului (un lichior amar, aromat cu anason, popular printre artisti si intelectuali l sfarsitul secolului al XIX-lea). Gustul amar provenea de la radacina de pelin, cea mai amara planta din lume, reputata a avea proprietati narcotice si cu un efect dezastruos (leziuni pe creier) atunci cand este consumata in cantitati mari si pe perioade lungi. Cand absintul a devenit ilegal, producatorii au inlocuit pelinul cu anason, aparand astfel o serie de inlocuitori (Pernod, Sambuca, Arak, Ouzo).
Alte băuturi consumate sunt berea Almaza, „ayran” (iaurt, apă, sare, suc de castraveţi, usturoi, condimente), „jallab” (sirop din curmale, melasă de struguri şi apă de trandafir), „tahn” (asemănător cu „ayran”), „cafeaua albă” (cafea din ierburi, inventată în Beirut, preparată cu apă de portocale, garnisită cu petale de trandafir confiate) şi cafeaua... normală. Aceasta din urmă face parte din viaţa de zi cu zi a fiecărui libanez, fiind servită în mai fiecare moment al zilei: tare şi aromată cu cardamom. Se glumeşte că un libanez care nu bea cafea riscă să îşi piardă naţionalitatea.

Servirea cafelei este un ritual obligatoriu de primire al oricărui musafir, un simbol al ospitalităţii libaneze. Cafeaua se toarnă în faţa oaspetelui, din ibrice cu coada lungă („rakweh”), în pahare de apă; se fierbe direct cu zahăr şi trebuie băută până la zaţ („tefl”), altfel gazda va crede că nu v-a plăcut. în orice caz, interesant este faptul că în Liban rareori veţi vedea oamenii bând alcool în afara mesei.
Veţi fi uimiţi de ospitalitatea care, de altfel, face parte din cultura acestui popor. în Liban este o mândrie să ai oaspete la masă, să îi oferi ceai sau cafea şi să îl întreţii, iar masa în sine constituie un adevărat ritual, o activitate eminamente socială. Un libanez nu mănâncă niciodată singur!
Deserturile includ cateva adevarate capodopere, cum ar fi: baklava, maamoul, sfouf si… multe, multe fructe.
In Liban, masa de pranz incepe la ora 13-14 si se poate termina la 16-17. Cina adesea nu incepe pana la 9 sau 10 pm. Cele mai multe restaurante, mai ales in Beirut, cer sa se faca rezervari si sunt deschise pana noaptea tarziu.
Nu pot fi negate similaritudinile intre bucatariile din Orientul Mijlociu. Limba tarilor ce inconjoara sudul si estul Mediteranei fiind predominant araba, multe dintre mancaruri au aceleasi denumiri in tari diferite, desi se prepara si se asezoneaza diferit. Din aceasta cauza, bucatariile din Orientul Mijlociu sunt percepute amestecate intr-o categorie omogena, desi, in realitate, sunt destul de diferite. Ca sa spui despre ele ca sunt una si aceeasi, este ca si cum si proclama ca bucatariile din Europa occidentala sunt identice.
Mancarea este in inteaga Mediterana o sarbatoare a vietii; este proaspata, aromata, gustoasa si foarte diversificata, produsa atat de pamant cat si de mare. In mod logic, bucatariile mediteraneene sunt legate intre ele, din Spania pana in Liban, din Grecia pana in Tunisia.
Cam atât cu introducerea; oricum cuvintele nu pot descrie arome. Mult mai bine, haideţi să ne aşezăm la masă şi să luam câte o înghiţitură din „baba ganouj”, o lingură de „tabouleh” şi neapărat nişte „humus” pe câte un colţ de lipie. Am spus lingură? S-ar putea să nu aveţi la îndemână aşa ceva, pentru că în mod tradiţional, libanezii şi multe popoare din regiune, folosesc doar mâna dreaptă şi o bucată de pita sau pur şi simplu o frunză de salată verde. în nici un caz însă, să nu mâncaţi cu mâna stângă! Acest obicei este considerat neigienic şi nepoliticos.

Feluri renumite de mancare

Mezze – nu este un fel de mancare, ci este echivalentul antipasto-ului Italian sau al tapas-ului spaniol; este servit intotdeauna la inceputul mesei, constand in mai multe boluri cu diferite mici tipuri de mancare sau de salate, menite a familiariza un necunoscator cu aromele bucatariei libaneze; se spune chia ca gratie mezze-urilor bucataria libaneza a devenit cunoscuta si iubita pe plan mondial;

Baba ghanouj – este simbolul bucatariei libaneze, fiind facut pe baza de vinete calite sau prajite, maruntite si apoi amestecate cu tot felul de alte ingrediente, cum ar fi uleiul de masline si usturoiul;

Tabbouleh – este salata de baza  a unei mese libaneze si consta in patrunjel maruntit, boabe de grau pisate, rosii taiate marunt, menta pisata, totul fiind amestecat cu ulei de masline si cu putin suc de lamaie; se mai presara si piper negru;

Kibbeh – este considerat si el un fel de mancare identificat cel mai mult cu bucataria libaneza; consta dintr-un amestec de boabe de grau, carne maruntita, ceapa si alte si mirodenii care apoi este prajit

Tahini – este o pasta de susan, parte integranta a hummusului (pasta de naut celebra, dar extrem de comuna in Asia Mijlocie si in Grecia), insa se foloseste si separat, in alte feluri de mancare;

Siyadiya – reprezinta o mancare facuta din peste la gratar amestecat apoi cu orez fiert, acest amestec fiind apoi tinut la cuptor pentru 20 de minute;

Fatoush – reprezinta o salata facuta din legume maruntite in genul salatei tabbouleh, amestecate cu bucati de pita prajite sau coapte;

Labneh – este un iaurt din care a fost extrasa apa, asa ca are o consistenta mult mai ridicata decat a iaurtului obisnuit, fiind cremos; uneori este pus in forme rotunde si tinut in ulei de masline;

Mouhalabieh – este o budinca pe baza de lapte, garnisita cu felii de portocale si de boabe de fistic;

Bauturile bucatariei libaneze

Arak este o bautura alcoolica facuta din anason, care acompaniaza in special prima parte a mesei, adica mezzele. Este foarte asemanatoare cu uzo-ul grecesc. Este considerata bautura nationala alcoolica a acestei tari.

Cafeaua este parte integranta a desertului, orice libanez care se respecta consumand cafea dupa masa. Este foarte tare iar oaspetii unei familii libaneze vor fi mereu intrebati daca o prefera cu zahar sau fara.

Vinurile libaneze sunt apreciate, soiurile fiind in majoritate de origine franceza. Sudestul tarii este locul in care se cultiva vita de vie.

Si cum libanezii iubesc sa se intinda la masa, pranzul tinand uneori si 2-3 ore, iar masa de seara neincepand niciodata mai devreme de 9 seara, daca va veti afla in Liban va veti bucura cu siguranta de toate aceste bauturi chiar si la o singura masa!

CONCLUZIE: 

Bucataria libaneza este lipsita de sosuri, bogata in alimente proaspete si putin procesate, prin urmate este inclusa in categoria bucatariilor usoare si sanatoase ale lumii. Faptul ca libanezii nu folosesc grasimile animale, smantana, margarina sau untul pentru gatit spune enorm de multe. Insa cum o masa reprezinta mai mult decat potentiale elemente de sanatate, bucataria libaneza este si extrem de savuroasa, ceea ce a facut-o atat de indragita.

Despre Cultura Libaneza

Mancarea deosebita, dansul specific, traditii inedite, atmosfera exotica si briza mediteraneana sunt principalele atractii ale culturii libaneze. Vechi de peste 500 de ani, Dabke, dansul traditional al Libanului, incanta inca privirile turistilor, prin ritmurile sale, coloritul costumelor populare si vivacitatea  dansatorilor.

Variante ale dansului Dabke se regasesc si in cultura Siriei, a Palestinei si Iordanului. Sub denumirea de Chobi, Dabke se regaseste ca dans traditional chiar si in Irak.

Pentru a va imagina miscarile dansului Dabke, va sugeram aseamnarea cu o sarba romaneasca.

Dans al comunitatii si solidaritatii, Dabke este dansat de catre membrii unei colectivitati, la nunti sau orice alt eveniment unde oamenii se aduna la sarbatoare. Ca si sarba romaneasca, dansul Dabke este dansat fie de femei, fie de barbati sau de femei si barbati la un loc.

Conducatorul sirului de dansatori Dabke simbolizeaza un copac falnic, cu trunchiul drept, bratele in aer, intinse asemenea unor crengi vanjoase, iar picioarele, care parca zdrobesc pamantul prin bataia vioaie a ritmul alert, sunt asemenea unei radacini care isi cauta, cat mai adanc, legatura cu pamantul. Felul in care dansul armonizeaza sariturile si bataia pamantul cu picioarele reprezinta cea mai distincta caractaerictica a dansului Dabke. Conducatorul dansului mai este numit si "capul", si se identifica prin miscarea pe care o face, in aer, deasupra capului sau, cu o batista, iar in cazul caducatorului femeie, cu un sirag de margele. Conducatorul este singurul care poate sa improvizeze asupra tipului de dans sau sa impuna schimbarea ritmul, in timpul dansului, ceilalti urmandu-l.

Recordul mondial, pentru cei mai multi participanti la un dans Dabke, a fost doborat de 2,743 de dansatori, care au dansat, timp de sapte minute incheiate, dansul in sase pasi, insufletiti de traditie si dorinta de a stabili acest record.

Dansul Dabke a fost popularizat si, totodata dezvoltat prin aportul unor accente moderne, in secolul al douazecilea, de catre compozitori si cantareti libanezi, participanti, de-a lungul timpului, in cadrul legendarului festival Baalbek, organizat in orasul Baalbek din Liban.

Alaturi de Beirut, capitala tarii, orasul Baalbek se numara printre cele mai insemnate orase ale Libanului, istoria sa masurand peste 5,000 de ani. Considerat, pe vremea romanilor, cel mai important oras al Orientului, una dintre minunile lumii antice, si supranumit de catre greci, Heliopolis, adica "oras al Soarelui", in prezent, Baalbek constituie o atractie turistica, loc de pelerinaj si de inchinaciune pentru credinciosi, avand conotatii religioase foarte puternice.

O altfel de primavara -Hugh Turvey

Artistul Hugh Turvey demonstreaza ca florile sunt la fel de frumoase si in interior, precum arata la suprafata.
Si asta printr-o creatie mai putin obisnuita - o sedinta foto cu raze-X asupra a numeroase flori.
Fotografiile astfel obtinute vor fi folosite pentru o noua colectie de haine.

Uimitoarea arta a geamurilor murdare

Poate suna trivial, dar se intampla. Incredibilele opere de arta din aceste fotografii ii apartin lui Scott Wade, un om care a demonstrat, alaturi de atatia altii, ca din orice lucru poate iesi ceva frumos, chiar si dintr-un geam de masina murdar.

Scott Wade este un grafician talentat, din Wimberley, Texas, care adora sa isi "pateze" mainile. Isi deseneaza adesea imagini dintre cele mai diverse pe luneta masinilor sale si a sotiei, folosindu-se numai de propriile maini, de praf si de cateva pensule. De la Mona Lisa pana la portretul lui Albert Einstein, Wade a creat o serie de opere de arta care au inghetat de multe ori traficul.
Barbatul sustine ca oamenii se aduna adesea in jurul masinii lui atunci cand o parcheaza, doar pentru a admira frumusetea si detaliul artei sale. Unii chiar ies din masini atunci cand se opresc la lumina rosie a semaforului, pentru a poza geamurile.
Domnul Wade nu isi conduce masina pe drumuri prafoase pentru a nu isi acoperi geamurile de colb. In schimb, foloseste ulei, un tip special de tarana si un uscator de par pentru a o imprastia pe geamuri. Acest proces nu dureaza mai mult de 10 minute.
Lucrul cu praf inseamna ca marile lui capodopere sunt ruinate de fiecare data cand ploua, dar Scott Wade priveste aceasta ca pe o oportunitate de a crea opere de arta chiar si mai impresionante. Trebuie sa recunoastem ca este mult mai spectaculos decat sa scrii "Spala-ma" pe un geam de masina.

Lumea imbracata in Rosu