Daca peste noapte, in timpul somnului, cineva te-ar fura meticulos din asternuturi si te-ar transporta silentios in inima satului Kandovan din Iran, atunci cand te-ai trezi inconjurat de peisajul comparabil numai cu cel al Cappadociei (Turcia) - unde probabil nu vei fi calatorit deja - nefiind constient de aventura avuta in timp ce visai, primele tale ganduri ar traversa cu siguranta registrul oniric – calatorie interplanetara. Minute bune ai crede ca visezi sau ca, printr-un paradox spatio – temporal, ai fost aruncat pe o alta planeta sau pe cea proprie, intr-un timp antic, nedeslusit. Nu ai fi, totusi, decat la cateva mii de kilometri distanta de casa, pe continentul asiatic, la numai o zi departare de momentul in care ai pus capul pe perna.
Kandovan este un impresionant sat troglodit din nord-estul Iranului, populat de oameni care traiesc de mai bine de 700 de ani aici, in locuinte sapate in stanca bizarelor formatiuni conice de la baza muntelui Sahand, mici pesteri facute de mainile stramosilor lor si transformate in locuinte propice traiului. Unii istorici au identificat recent in capitolul Genezei din Biblie referinte geografice interesante, care leaga zona din preajma Kandovanului de Gradina Edenului. Acest lucru ar face ca satul Noqdi, aflat in apropiere, la est de acest “Eden”, sa fie chiar taramul biblic al Nod-ului.
Termenul “Kandovan” reprezinta pluratul cuvantului “kando”, care inseamna cuib de albine si se refera la forma si dispunerea caselelor sapate in munte, asemanatoare celor ale unui stup. Satul Kandovan este localizat la 60 kilometri sud-vest de Tabriz, in provincia iraniana Azarbaijan si este faimos tocmai pentru arhitectura spectaculoasa si unica a lacaselor sale dar si pentru apa minerala de aici, considerata foarte eficienta in tratarea problemelor renale, prin dizolvarea pietrelor de la rinichi.
Daca scobirea conurilor si transformarea lor in case se datoreaza in intregime oamenilor, relieful care a permis acest fenomen s-a format, probabil, acum 3.000 de ani, ca urmare a activitatilor vulcanice. De asemenea, efectul de eroziune al vantului si cursul apei au modelat conurile asa cum arata ele astazi. Roca s-a dovedit suficient de delicata incat sa poata fi sapata si transformata in adapost pentru oameni si animalele lor. Totodata, formatiunile sunt suficient de mari incat sa le fi permis oamenilor sa isi sape in ele locuinte cu mai multe camere supraetajate, o bucatarie, holuri si ferestre. Ferestre pe care, de altfel, le decoreaza cu frumoase geamuri colorate.
Conform legendei locale, primii oamenii s-au refugiat in aceasta regiune in perioada invaziilor mongole, pentru a se adaposti de furia atacatorilor. Au inceput sa isi sape pesteri provizorii pentru a isi putea prelungi sederea, pentru ca mai tarziu sa hotarasca stabilirea permananta a resedintelor lor in acest loc. Principalele activitati de subzistenta ale celor din Kandovan se rezuma la agricultura si cresterea animalelor, in special oieritul. Cu toate acestea, in ultima perioada, venitul de baza al localnicilor a inceput sa fie furnizat de turism. Au inteles potentialul caselor lor si au invatat sa isi traiasca vietile inconjurati de calatori din toate colturile lumii.
Parcurgerea cararilor si a treptelor din interiorul satului ofera privelisti interesante ale vietii de aici. Sirurile de magari transporta precum niste trenuri localnicii si proviziile printre aleile batute de vant. Gainile scormonesc prin praf, iar oile pot fi auzite behaind din pasunile aflate in apropiere. Femeile ies din casele lor de piatra pentru a atarna la uscat rufele sau pentru a-si curata “gradinile”, iar barbatii, atunci cand nu muncesc, stau si “pun tara la cale”, spargand seminte sau fierband plante. Copiii se joaca in apropierea raului sau alearga printre case. Carbunele ars incarca aerul de miros specific.
Kandovan este una dintre cele mai populare destinatii turistice din Iran iar hotelul Cliff de aici este primul de acest fel din tara si al doilea din lume, dupa luxosul Yunak Evleri Cave din Cappadocia, Turcia, o locatie cu formatiuni arhitectonice asemanatoare. Hotelul Cliff este realizat intocmai ca restul locuintelor din sat, din formatiuni conice alaturate, cu exceptia faptului ca interiorul sau debordeaza de lux, cel putin in comparatie cu mediul in care este amplasat.Turistii pot ajunge in Kandovan din orasele invecinate Osku si Tabriz. Fie ca opteaza pentru autoturismul personal sau pentru autobuz, drumul este usor de intuit, deoarece toata lumea se indreapta catre aceeasi destinatie. Totusi, pe masura ce te apropii de destinatie, campiile verzi care imprejmuiesc bizarul sat, acoperite de vegetatie alpina, fac sa fie greu de crezut ca te afli in continuare pe teritoriul sterp al Iranului.
Atunci cand sosesc in Kandovan, turistii sunt imediat atrasi de casele ciudate, in forma conica. Unele dintre constructiile vechi din piatra au fost transformate in grajduri si cuiburi de pasari, dar sunt destule care retin inca farmecul pe care l-au avut cu sute de ani in urma. Peste tot prin sat sunt arborate marcaje si semne care ii informeaza pe straini ca pot vizita casele contra unei sume. O casa tipica de aici este structurata pe mai multe niveluri, parterul adapostind in general animalele si hrana acestora. Vara camerele sunt racoroase iar iarna, conform localnicilor, calduroase. Casele tind sa fie pozitionate spre sud, pentru a primi caldura soarelui si a fi protejate de ploaie si zapada. Cateva trepte mai sus se afla intrarea in casa propriu-zisa, in incaperile de locuit care gazduiesc in general alcovuri si covoare, iar pe alocuri chiar si fotografii inramate atarnate pe pereti. In ciuda aspectului sau nelumesc, Kandovan are atat retea electrica, cat si canalizare, la care sunt bransate majoritatea caselor.
Vizitatorii pot dormi in hotelul Cliff de cinci stele, localizat chiar in inima satului, sau intr-una dintre casele sapate in stanca, daca reusesc sa negocieze cu satenii vorbitori ai dialectului Farsi. Exista, de asemenea, multe cafenele de-a lungul raului care trece prin Kandovan, unde turistii se pot relaxa consumand cafea si deliciosul suc de productie locala zam-zam, toate intr-o atmosfera unica, dominata de aroma dulce a trandafirilor din glastre.
Kandovan este un impresionant sat troglodit din nord-estul Iranului, populat de oameni care traiesc de mai bine de 700 de ani aici, in locuinte sapate in stanca bizarelor formatiuni conice de la baza muntelui Sahand, mici pesteri facute de mainile stramosilor lor si transformate in locuinte propice traiului. Unii istorici au identificat recent in capitolul Genezei din Biblie referinte geografice interesante, care leaga zona din preajma Kandovanului de Gradina Edenului. Acest lucru ar face ca satul Noqdi, aflat in apropiere, la est de acest “Eden”, sa fie chiar taramul biblic al Nod-ului.
Termenul “Kandovan” reprezinta pluratul cuvantului “kando”, care inseamna cuib de albine si se refera la forma si dispunerea caselelor sapate in munte, asemanatoare celor ale unui stup. Satul Kandovan este localizat la 60 kilometri sud-vest de Tabriz, in provincia iraniana Azarbaijan si este faimos tocmai pentru arhitectura spectaculoasa si unica a lacaselor sale dar si pentru apa minerala de aici, considerata foarte eficienta in tratarea problemelor renale, prin dizolvarea pietrelor de la rinichi.
Daca scobirea conurilor si transformarea lor in case se datoreaza in intregime oamenilor, relieful care a permis acest fenomen s-a format, probabil, acum 3.000 de ani, ca urmare a activitatilor vulcanice. De asemenea, efectul de eroziune al vantului si cursul apei au modelat conurile asa cum arata ele astazi. Roca s-a dovedit suficient de delicata incat sa poata fi sapata si transformata in adapost pentru oameni si animalele lor. Totodata, formatiunile sunt suficient de mari incat sa le fi permis oamenilor sa isi sape in ele locuinte cu mai multe camere supraetajate, o bucatarie, holuri si ferestre. Ferestre pe care, de altfel, le decoreaza cu frumoase geamuri colorate.
Conform legendei locale, primii oamenii s-au refugiat in aceasta regiune in perioada invaziilor mongole, pentru a se adaposti de furia atacatorilor. Au inceput sa isi sape pesteri provizorii pentru a isi putea prelungi sederea, pentru ca mai tarziu sa hotarasca stabilirea permananta a resedintelor lor in acest loc. Principalele activitati de subzistenta ale celor din Kandovan se rezuma la agricultura si cresterea animalelor, in special oieritul. Cu toate acestea, in ultima perioada, venitul de baza al localnicilor a inceput sa fie furnizat de turism. Au inteles potentialul caselor lor si au invatat sa isi traiasca vietile inconjurati de calatori din toate colturile lumii.
Parcurgerea cararilor si a treptelor din interiorul satului ofera privelisti interesante ale vietii de aici. Sirurile de magari transporta precum niste trenuri localnicii si proviziile printre aleile batute de vant. Gainile scormonesc prin praf, iar oile pot fi auzite behaind din pasunile aflate in apropiere. Femeile ies din casele lor de piatra pentru a atarna la uscat rufele sau pentru a-si curata “gradinile”, iar barbatii, atunci cand nu muncesc, stau si “pun tara la cale”, spargand seminte sau fierband plante. Copiii se joaca in apropierea raului sau alearga printre case. Carbunele ars incarca aerul de miros specific.
Kandovan este una dintre cele mai populare destinatii turistice din Iran iar hotelul Cliff de aici este primul de acest fel din tara si al doilea din lume, dupa luxosul Yunak Evleri Cave din Cappadocia, Turcia, o locatie cu formatiuni arhitectonice asemanatoare. Hotelul Cliff este realizat intocmai ca restul locuintelor din sat, din formatiuni conice alaturate, cu exceptia faptului ca interiorul sau debordeaza de lux, cel putin in comparatie cu mediul in care este amplasat.Turistii pot ajunge in Kandovan din orasele invecinate Osku si Tabriz. Fie ca opteaza pentru autoturismul personal sau pentru autobuz, drumul este usor de intuit, deoarece toata lumea se indreapta catre aceeasi destinatie. Totusi, pe masura ce te apropii de destinatie, campiile verzi care imprejmuiesc bizarul sat, acoperite de vegetatie alpina, fac sa fie greu de crezut ca te afli in continuare pe teritoriul sterp al Iranului.
Atunci cand sosesc in Kandovan, turistii sunt imediat atrasi de casele ciudate, in forma conica. Unele dintre constructiile vechi din piatra au fost transformate in grajduri si cuiburi de pasari, dar sunt destule care retin inca farmecul pe care l-au avut cu sute de ani in urma. Peste tot prin sat sunt arborate marcaje si semne care ii informeaza pe straini ca pot vizita casele contra unei sume. O casa tipica de aici este structurata pe mai multe niveluri, parterul adapostind in general animalele si hrana acestora. Vara camerele sunt racoroase iar iarna, conform localnicilor, calduroase. Casele tind sa fie pozitionate spre sud, pentru a primi caldura soarelui si a fi protejate de ploaie si zapada. Cateva trepte mai sus se afla intrarea in casa propriu-zisa, in incaperile de locuit care gazduiesc in general alcovuri si covoare, iar pe alocuri chiar si fotografii inramate atarnate pe pereti. In ciuda aspectului sau nelumesc, Kandovan are atat retea electrica, cat si canalizare, la care sunt bransate majoritatea caselor.
Vizitatorii pot dormi in hotelul Cliff de cinci stele, localizat chiar in inima satului, sau intr-una dintre casele sapate in stanca, daca reusesc sa negocieze cu satenii vorbitori ai dialectului Farsi. Exista, de asemenea, multe cafenele de-a lungul raului care trece prin Kandovan, unde turistii se pot relaxa consumand cafea si deliciosul suc de productie locala zam-zam, toate intr-o atmosfera unica, dominata de aroma dulce a trandafirilor din glastre.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu