Houmous

Hummusul, cunoscut sub multiple nume în întreg Orientul Apropiat (hamos, houmous, hommos, hommus, hummos, hummous or hummus), este  denumirea arabă (romanizată) a cuvântului năut şi desemnează unul dintre cele mai îndrăgite aperitive (meze). În arabă, denumirea întreagă a acestui aperitiv este hummus cu tahini referire la celălalt ingredient de bază al acestui preparat: pasta de susan.
Hummusul se regăseşte în toate ţările din vechea Sirie Otomană, inclusiv Israelul, iar una dintre cele mai rafinate versiuni ale sale este cea libaneză. De altfel, în octombrie 2008, Asociaţia Industriaşilor Libanezi a solicitat Comisiei Europene înregistrarea hummusului ca marcă libaneză.
Porţii: 6-8
Timp preparare: 15 minute (dacă năutul este fiert)
Ingrediente:

• 250 grame de năut uscat (400 grame dacă este fiert)
• 1 lămâie
• 150 ml tahini
• 2 căţei de usturoi
• 3 linguri de ulei de măsline
• sare şi piper alb

Preparare:
Puteţi folosi năut la conservă, gata fiert sau, mai bine, năut uscat pe care îl fierbeţi singuri. Năutul, ca mai toate suratele fasolei, respectă modalitatea de fierbere a acesteia. Cel mai bine ar fi să înmuiaţi năutul câteva ore (sau peste noapte) pentru a-i facilita fierberea uniformă. Un năut înmuiat se fierbe 1 oră şi jumătate la foc mediu, într-un vas acoperit.

Năutul scurs – păstraţi o parte din zeama în care a fiert – se pasează (în robot / blender) sau se toacă fin.

Pasta de năut se amestecă bine cu cea de susan (tahini), zeama de la lămâie şi usturoiul tocat pastă.

Se adaugă, amestecând continuu, uleiul şi apă (din apa în care a fiert năutul) până obţineţi o cremă fină, dar consistentă.

Potriviţi de sare şi piper.

Hummusul se serveşte proaspăt, stropit cu lămâie, decorat cu muguri de pin sau dâre uşoare de sumac (sau boia dulce) şi chimion. Hummusul merge de minune cu lipii, dar se poate servi şi cu crackers.